3Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.
4Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia* şi a ajuns puternic.
5Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn* mare între ochi.
6A venit până la berbecul care avea coarne şi pe care-l văzusem stând în râu şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.
7L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui.
8Ţapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari*, în cele patru vânturi ale cerurilor.
12Oastea* a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul** la pământ şi a izbutit† în ce a început.
13Am auzit pe un sfânt* vorbind şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?”
17El a venit atunci lângă locul unde eram şi, la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut* cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!”
22Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt* sunt patru împărăţii care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere.
24El va fi tare, dar* nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti** în tot ce va începe, va nimici† pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.
25Din pricina propăşirii* lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa**, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica† împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini†† omeneşti.
26Iar vedenia* cu serile şi dimineţile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluieşte** vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.”
27Eu*, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile** împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi† nimeni nu ştia.
