2De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit şi nu v-aţi îngrijit de ele, iată* că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre”, zice Domnul.
3„Şi Eu Însumi voi strânge* rămăşiţa oilor Mele din toate ţările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor şi vor creşte şi se vor înmulţi.
5„Iată* vin zile”, zice Domnul, „când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate** şi judecată în ţară.
8Ci se va zice: ‘Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările* în care îi risipisem!’ Şi vor locui în ţara lor.”
9Asupra prorocilor.„Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele* îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om ameţit de vin, din pricina Domnului şi din pricina sfintelor Lui cuvinte.
10Căci ţara* este plină de preacurvii şi ţara se jeleşte din pricina jurămintelor**; câmpiile† pustiei sunt uscate. Toată alergătura lor ţinteşte numai la rău şi toată vitejia lor este pentru nelegiuire!”
12„De aceea, calea* lor va fi lunecoasă şi întunecoasă, vor fi împinşi şi vor cădea, căci voi aduce nenorocirea** peste ei în anul când îi voi pedepsi”, zice Domnul.
14Dar în prorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari*, trăiesc în** minciună, întăresc† mâinile celor răi, aşa că niciunul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toţi sunt înaintea Mea ca Sodoma†† şi locuitorii Ierusalimului, ca Gomora.”
15De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor despre proroci: „Iată, îi voi hrăni cu* pelin şi le voi da să bea ape otrăvite; căci prin prorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată ţara.”
16Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „N-ascultaţi cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun* vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.
17Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ‘Domnul a zis: «Veţi avea* pace!»’ şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ‘Nu** vi se va întâmpla niciun rău.’
22Dacă ar fi fost* de faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu şi să-i întoarcă** de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!
25„Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu, zicând: ‘Am avut un vis! Am visat un vis!’
26Până când vor prorocii aceştia să prorocească minciuni, să prorocească înşelătoriile inimii lor?
27Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu, prin visele pe care le istoriseşte fiecare din ei, aproapelui lor, cum* Mi-au uitat părinţii lor Numele din pricina lui Baal?
28Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta şi cine a auzit Cuvântul Meu să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul?”, zice Domnul.
29„Nu este Cuvântul Meu ca un foc”, zice Domnul, „şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?
30De aceea, iată”, zice Domnul, „am necaz* pe prorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele.
31Iată”, zice Domnul, „am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu.
32Iată”, zice Domnul, „am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile şi cu îndrăzneala* lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sunt de niciun folos poporului acestuia”, zice Domnul.
33„Dacă poporul acesta sau un proroc, sau un preot te va întreba: ‘Care este ameninţarea* Domnului?’, să le spui care este această ameninţare: ‘«Vă voi** lepăda», zice Domnul.’
34Şi pe prorocul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice: ‘O ameninţare a Domnului’, îl voi pedepsi, pe el şi casa lui!
35Aşa să spuneţi însă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: ‘Ce a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’
36Dar să nu mai ziceţi: ‘O ameninţare a Domnului’, căci cuvântul fiecăruia va fi o ameninţare pentru el, dacă veţi suci astfel cuvintele Dumnezeului celui viu, cuvintele Domnului oştirilor, Dumnezeului nostru!
37Aşa să zici prorocului: ‘Ce ţi-a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’
38Dar, dacă veţi mai zice: ‘O ameninţare a Domnului’, atunci aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că spuneţi cuvintele acestea: «O ameninţare a Domnului», măcar că am trimis să vă spună să nu mai ziceţi: «O ameninţare a Domnului»,
39din pricina aceasta*, iată, vă voi uita şi vă voi lepăda** pe voi şi cetatea pe care v-o dădusem vouă şi părinţilor voştri, vă voi arunca dinaintea Mea
