2„Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta şi spune: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi înaintea Domnului!’”
3Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptaţi-vă căile* şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta.
6dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge* după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră,
10Şi apoi veniţi* să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu**, şi ziceţi: ‘Suntem izbăviţi!’, ca iarăşi să faceţi toate aceste urâciuni!
12„Duceţi-vă dar la locul* care-Mi fusese închinat la Silo, unde** pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut† din pricina răutăţii poporului Meu Israel!
13Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte”, zice Domnul, „fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă*, şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat**, şi n-aţi răspuns,
14voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo*.
17Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?
18Copiii* strâng lemne, părinţii aprind focul şi femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei**, ca să Mă mânie.
20De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, mânia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului, şi va arde, şi nu se va stinge.”
21Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Adăugaţi* arderile voastre de tot la jertfele voastre şi mâncaţi-le carnea!
22Căci n-am vorbit* nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nicio poruncă cu privire la arderi-de-tot şi jertfe în ziua când i-am scos din ţara Egiptului.
23Ci iată porunca pe care le-am dat-o: ‘Ascultaţi glasul* Meu, şi Eu voi fi** Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi!’
25Din ziua când au ieşit părinţii voştri din Egipt până în ziua de azi, v-am trimis* pe toţi slujitorii Mei, prorocii, i-am trimis în fiecare zi, de** dimineaţă.
28De aceea, spune-le: ‘Acesta este poporul care n-ascultă glasul Domnului Dumnezeului său şi care nu* vrea să ia învăţătură; s-a dus adevărul**, a fugit din gura lor.
29Acum, tunde-ţi* părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe; suie-te pe înălţimi şi fă o cântare de jale! Căci Domnul leapădă şi îndepărtează neamul de oameni care I-a aţâţat urgia.’
30Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea”, zice Domnul, „şi-au aşezat urâciunile* lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce.
31Au zidit şi locuri înalte la Tofet*, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă** în foc fiii şi fiicele – lucru pe care Eu nu-l poruncisem† şi nici nu-Mi trecuse prin minte.
32De aceea, iată*, vin zile”, zice Domnul, „când nu se va mai zice Tofet şi valea Ben-Hinom, ci se va zice Valea Măcelului şi se vor îngropa** morţii la Tofet, din lipsă de loc.
34Voi face astfel să înceteze* în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, căci ţara** va ajunge un pustiu!”
