1Să n-aduci* jertfă Domnului Dumnezeului tău vreun bou sau vreun miel care să aibă vreun cusur sau vreo meteahnă trupească, căci ar fi o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.
2Se* va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetăţile pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului tău şi care să calce** legământul Lui,
3care să meargă după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după Soare*, Lună sau toată oştirea cerurilor, aşa cum eu** n-am poruncit.
4De îndată ce vei* lua cunoştinţă şi vei afla lucrul acesta, să faci cercetări amănunţite. Dacă lucrul este adevărat, dacă faptul este întemeiat, dacă urâciunea aceasta a fost săvârşită în Israel,
5atunci să aduci la porţile cetăţii tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovată de această faptă rea şi să ucizi cu pietre* sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea.
8Dacă ţi* se va părea prea greu de judecat o pricină privitoare la un omor**, la o neînţelegere sau la o rănire şi va da prilej la ceartă înăuntrul cetăţii tale, să te scoli şi să te† sui la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău.
10Să faci cum îţi vor spune ei în locul pe care-l va alege Domnul şi să ai grijă să faci cum te vor învăţa ei.
11Să faci după legea pe care te vor învăţa şi după hotărârea pe care o vor rosti ei, să nu te abaţi de la ce-ţi vor spune ei, nici la dreapta, nici la stânga.
12Omul* care, din mândrie, nu va asculta de preotul pus** acolo ca să slujească Domnului Dumnezeului tău sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoţi† astfel răul din mijlocul lui Israel,
14După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău şi o vei stăpâni, după ce-ţi vei aşeza locuinţa şi vei zice: ‘Vreau să pun peste* mine un împărat, ca toate neamurile care mă înconjoară’,
15să pui peste tine ca împărat pe acela pe care-l* va alege Domnul Dumnezeul tău, şi anume să iei un împărat din** mijlocul fraţilor tăi; nu vei putea să pui împărat pe un străin, care să nu fie fratele tău.
16Dar să n-aibă mulţi cai* şi să nu întoarcă** pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai, căci Domnul† v-a zis: ‘Să nu vă mai†† întoarceţi pe drumul acela.’
18Când se va aşeza* pe scaunul de domnie al împărăţiei lui, să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei legi, pe care s-o ia de la preoţii** din neamul leviţilor.
19Va trebui* s-o aibă cu el şi s-o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate poruncile acestea,
20pentru ca inima lui să nu se înalţe mai presus de fraţii lui şi să nu se abată* de la poruncile acestea nici la dreapta, nici la stânga şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel.
1Preoţii, leviţii şi toată seminţia lui Levi să nu aibă* nici parte de moşie, nici moştenire în Israel; să se hrănească din jertfele mistuite de foc** în cinstea Domnului şi din darurile aduse Domnului.
6Când va pleca un levit din una din cetăţile tale, din locul unde locuieşte* el în Israel, ca să se ducă, după deplina dorinţă a sufletului său, în locul pe care-l va alege** Domnul
10Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă* pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul** de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,
12Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului şi din pricina* acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta.
13Tu să te ţii în totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul tău.
14Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori, dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta.
Un mare proroc
15Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc* ca mine: să ascultaţi de el!
16Astfel, el va răspunde la cererea pe care ai făcut-o Domnului Dumnezeului tău la Horeb, în ziua adunării* poporului, când ziceai: ‘Să nu** mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu şi să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor.’
20Dar prorocul* care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va vorbi** în numele altor dumnezei, prorocul acela să fie pedepsit cu moartea.’
21Poate că vei zice în inima ta: ‘Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?’
22Când ceea ce* va spune prorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla**, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală†: să n-ai teamă de el.
1După ce Domnul Dumnezeul tău va* nimici toate neamurile acelea a căror ţară ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni şi vei locui în cetăţile şi în casele lor,
3Să faci drumuri şi să împarţi în trei ţinutul ţării pe care ţi-o va da ca moştenire Domnul Dumnezeul tău. Să faci aşa, pentru ca orice ucigaş să poată fugi în cetăţile acestea.
4Legea* aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo, ca să-şi scape viaţa, când va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte.
5Aşa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, loveşte pe tovarăşul său şi-l omoară. Atunci, el să fugă într-una din cetăţile acestea ca să-şi scape viaţa,
6pentru ca* nu cumva răzbunătorul sângelui, aprins de mânie şi urmărind pe ucigaş, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, şi să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaş aproapelui său.
7De aceea îţi dau porunca aceasta: Să desparţi trei cetăţi.
8Când Domnul Dumnezeul tău îţi va lărgi* hotarele, cum a jurat părinţilor tăi, şi-ţi va da toată ţara pe care a făgăduit părinţilor tăi că ţi-o va da –
9numai să păzeşti şi să împlineşti toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi, ca să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să umbli totdeauna pe căile Lui –, atunci* să mai adaugi trei cetăţi la cele trei,
10pentru ca să nu fie vărsat sângele celui nevinovat în mijlocul ţării pe care ţi-o dă de moştenire Domnul Dumnezeul tău, şi astfel să fii vinovat de omor.
11Dar dacă* un om fuge într-una din aceste cetăţi după ce a întins laţuri aproapelui său din vrăjmăşie împotriva lui, după ce s-a aruncat asupra lui şi l-a lovit aşa încât i-a pricinuit moartea,
14Să* nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care o vei avea în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău.
15Un singur* martor nu va fi de ajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori.
18Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său,
19atunci* să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi** astfel răul din mijlocul tău.
