3Toţi copiii lui Israel au văzut coborându-se focul şi slava Domnului peste casă; ei şi-au plecat faţa la pământ pe pardoseală, s-au închinat şi au lăudat pe Domnul, zicând*: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în** veac!”
5Împăratul Solomon a înjunghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Astfel au făcut împăratul şi tot poporul sfinţirea Casei lui Dumnezeu.
6Preoţii* stăteau la locul lor şi tot astfel şi leviţii, cu instrumentele făcute în cinstea Domnului de împăratul David, pentru cântarea laudelor Domnului, când i-a însărcinat David să mărească pe Domnul zicând: „Căci îndurarea Lui ţine în veac!” Preoţii sunau** din trâmbiţe în faţa lor. Şi tot Israelul era de faţă.
7Solomon a sfinţit* şi mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului, căci acolo a adus arderile-de-tot şi grăsimile jertfelor de mulţumire, pentru că altarul de aramă pe care-l făcuse Solomon nu putea cuprinde arderile-de-tot, darurile de mâncare şi grăsimile.
8Solomon a prăznuit sărbătoarea în vremea aceea* şapte zile şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el; venise o mare mulţime de oameni de la intrarea Hamatului până la pârâul** Egiptului.
9În ziua a opta, au avut o adunare de sărbătoare, căci sfinţirea altarului au făcut-o şapte zile şi sărbătoarea tot şapte zile.
10În a douăzeci şi treia* zi a lunii a şaptea, Solomon a trimis înapoi în corturi pe popor, care era vesel şi mulţumit de binele pe care-l făcuse Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său Israel.
14dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va* smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl** voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.
18voi întări scaunul de domnie al împărăţiei tale, cum am făgăduit tatălui tău, David, când am zis: ‘Niciodată nu* vei fi lipsit de un urmaş care să domnească peste Israel.’
19Dar, dacă vă* veţi abate, dacă veţi părăsi legile şi poruncile Mele, pe care vi le-am dat, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor,
20vă voi smulge din ţara Mea, pe care v-am dat-o, voi lepăda de la Mine casa aceasta pe care am închinat-o Numelui Meu şi o voi face de pomină şi de batjocură printre toate popoarele.
21Şi, cât de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lângă ea va rămâne încremenit şi va zice: ‘Pentru ce* a făcut Domnul aşa ţării şi casei acesteia?’
22Şi se va răspunde: ‘Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit; iată de ce a trimis peste ei toate aceste rele.’”
2 Cronici, capitolul 8
Cetăţile zidite de Solomon
1După douăzeci* de ani, în timpul cărora Solomon a zidit Casa Domnului şi casa lui însuşi,
5A întărit apoi Bet-Horonul de Sus şi Bet-Horonul de Jos, ca cetăţi întărite cu ziduri, porţi şi zăvoare;
6Baalatul şi toate cetăţile care slujeau ca cetăţi pentru merinde şi care ţineau de el, toate cetăţile pentru care, cetăţile pentru călărime şi tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban şi în toată ţara al cărei stăpân era.
7Pe* tot poporul care mai rămăsese din hetiţi, din amoriţi, din fereziţi, din heviţi şi din iebusiţi, care nu făcea parte din Israel,
8pe urmaşii lor care rămăseseră după ei în ţară şi pe care nu-i nimiciseră copiii lui Israel, Solomon i-a ridicat ca oameni de corvoadă, ceea ce au fost până în ziua de azi.
9Solomon n-a întrebuinţat ca robi pentru lucrările lui pe niciunul din copiii lui Israel, căci ei erau oameni de război, căpeteniile lui, slujbaşii lui, mai-marii carelor şi călărimii lui.
10Căpeteniile puse de împăratul Solomon în fruntea poporului şi însărcinate să privegheze peste el erau în număr de două sute cincizeci*.
11Solomon* a suit pe fata lui Faraon din cetatea lui David în casa pe care i-o zidise, căci a zis: „Nevastă-mea să nu locuiască în casa lui David, împăratul lui Israel, pentru că locurile în care a intrat chivotul Domnului sunt sfinte.”
12Atunci, Solomon a adus arderi-de-tot Domnului pe altarul Domnului, pe care-l zidise înaintea pridvorului.
13Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi*, pentru zilele de Sabat, pentru zilele de lună nouă şi pentru sărbători, de trei ori** pe an, la Sărbătoarea Azimilor, la Sărbătoarea Săptămânilor şi la Sărbătoarea Corturilor.
14A pus în slujbele lor, aşa cum le rânduise tatăl său, David, cetele* preoţilor, după slujba lor, pe leviţi** după însărcinarea lor, care era să mărească pe Domnul şi să facă zi de zi de slujbă în faţa preoţilor, şi pe uşieri†, împărţiţi la fiecare uşă, după cetele lor, căci aşa poruncise David, omul lui Dumnezeu.
15Nu s-au abătut de la porunca împăratului cu privire la preoţi şi leviţi, nici cu privire la vreun alt lucru, nici în privinţa vistieriilor.
16Aşa s-a înfăptuit toată lucrarea lui Solomon, din ziua când s-a pus temelia Casei Domnului şi până în ziua când a fost isprăvită. Casa Domnului a fost deci isprăvită.
17Solomon a plecat atunci la Eţion-Gheber* şi la Elot, pe ţărmul mării, în ţara Edomului.
18Şi* Hiram i-a trimis, prin slujitorii săi, corăbii şi slujitori care cunoşteau marea. Ei s-au dus cu slujitorii lui Solomon la Ofir şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur, pe care i-au adus împăratului Solomon.
1Împărăteasa* din Seba a auzit de faima lui Solomon şi a venit la Ierusalim ca să-l încerce prin întrebări grele. Ea avea un alai foarte mare şi cămile încărcate cu mirodenii, aur mult de tot şi pietre scumpe. S-a dus la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă.
2Solomon i-a răspuns la toate întrebările şi n-a fost nimic pe care să nu fi ştiut Solomon să i-l lămurească.
3Împărăteasa din Seba a văzut înţelepciunea lui Solomon şi casa pe care o zidise,
4şi bucatele de la masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele, şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui, şi hainele lor, şi treptele pe care se suia la Casa Domnului.
5Uimită, ea a zis împăratului: „Este adevărat deci ce am auzit eu în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!
6Nu credeam tot ce se zicea, până n-am venit şi am văzut cu ochii mei. Şi iată că nu mi s-a istorisit nici jumătate din mărirea şi înţelepciunea ta. Tu întreci faima pe care am auzit-o despre tine.
7Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, care sunt pururea înaintea ta şi care aud înţelepciunea ta!
8Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care S-a îndurat de tine şi te-a pus pe scaunul Lui de domnie ca împărat pentru Domnul Dumnezeul tău! Pentru că Dumnezeul tău iubeşte pe Israel şi vrea să-l facă să rămână în picioare pe vecie, pentru aceea te-a pus împărat peste el, ca să faci judecată şi dreptate.”
9Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii şi pietre scumpe. N-au mai fost mirodenii ca cele date împăratului Solomon de împărăteasa din Seba.
10Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon care* au adus aur din Ofir au adus şi lemn mirositor** şi pietre scumpe.
11Împăratul a făcut cu lemnul mirositor scări pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului şi harpe şi alăute pentru cântăreţi. Nu se mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda.
12Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit ea, ce a cerut, mai mult decât adusese ea împăratului. Apoi s-a întors şi s-a dus în ţara ei, ea şi slujitorii ei.
Avuţia, înţelepciunea şi mărimea lui Solomon
13Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur,
14afară de ce lua de la negustorii cei mari şi de la cei mici, de la toţi împăraţii Arabiei şi de la dregătorii ţării, care aduceau aur şi argint lui Solomon.
15Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur bătut,
16şi alte trei sute de scuturi de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat trei sute de sicli de aur; şi împăratul le-a pus în casa pădurii Libanului.
17Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeş şi l-a acoperit cu aur curat.
18Scaunul acesta de domnie avea şase trepte şi un aşternut pentru picioare, de aur, care se ţinea de scaunul de domnie; de fiecare parte a scaunului erau rezemători, lângă rezemători erau doi lei
19şi, pe cele şase trepte, de o parte şi de alta, erau doisprezece lei. Aşa ceva nu s-a făcut pentru nicio împărăţie.
20Toate paharele împăratului Solomon erau de aur şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nu era nimic de argint – argintului nu i se dădea niciun preţ pe vremea lui Solomon.
21Căci împăratul avea corăbii din Tarsis, care călătoreau cu slujitorii lui Hiram; şi la fiecare trei ani veneau corăbiile din Tarsis aducând aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.
22Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului prin bogăţiile şi înţelepciunea lui.
23Toţi împăraţii pământului căutau să-l vadă pe Solomon ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui.
24Şi fiecare din ei îşi aducea darul lui, lucruri de argint şi lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catâri; aşa era în fiecare an.
25Solomon* avea patru mii de iesle pentru caii de la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a aşezat în cetăţile unde îşi ţinea carele şi la Ierusalim, lângă împărat.
29Celelalte* fapte ale lui Solomon, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Natan, în prorocia lui Ahia** din Silo şi în descoperirile prorocului† Ieedo despre Ieroboam, fiul lui Nebat?
