1Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strâns toată oştirea – avea cu el treizeci şi doi de împăraţi, cai şi care. S-a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei.
2A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad:
3‘Argintul şi aurul tău sunt ale mele, nevestele şi cei mai frumoşi copii ai tăi sunt tot ai mei.’”
4Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tău cu tot ce am.”
5Solii s-au întors şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: ‘Am trimis să-ţi spună: «Să-mi dai argintul şi aurul tău, nevestele şi copiii tăi.»
6De aceea, voi trimite mâine, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îţi vor scormoni casa ta şi casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai mai scump şi vor lua.’”
7Împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Vedeţi bine şi înţelegeţi că omul acesta ne vrea răul, căci a trimis să-mi ceară nevestele şi copiii, argintul şi aurul, şi n-am zis că nu i le dau!”
8Toţi bătrânii şi tot poporul au zis lui Ahab: „Nu-l asculta şi nu te învoi.”
9Şi el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi domnului meu, împăratul: ‘Voi face tot ce ai trimis să ceri robului tău întâia dată, dar lucrul acesta nu-l pot face.’” Solii au plecat şi i-au dus răspunsul.
10Ben-Hadad a trimis să spună lui Ahab: „Să* mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor de va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!”
11Şi împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele să nu se laude ca cel ce le pune jos!”
12Când a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut* cu împăraţii în corturi şi a zis slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă!” Şi ei s-au pregătit de năvală împotriva cetăţii.
13Dar iată că un proroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Vezi toată această mulţime mare? O voi da* astăzi în mâinile tale, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul.’”
14Ahab a zis: „Prin cine?” Şi el a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Prin slujitorii mai-marilor peste ţinuturi.’” Ahab a zis: „Cine va începe lupta?” Şi el a răspuns: „Tu.”
15Atunci, Ahab a numărat slujitorii mai-marilor peste ţinuturi şi s-au găsit două sute treizeci şi doi şi, după ei, a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, şi erau şapte mii.
16Au făcut o ieşire pe la miazăzi. Ben-Hadad bea şi se îmbăta* în corturile lui cu cei treizeci şi doi de împăraţi care-l ajutau.
17Slujitorii mai-marilor peste ţinuturi au ieşit cei dintâi. Ben-Hadad a cercetat şi i-au spus astfel: „Au ieşit nişte oameni din Samaria.”
18El a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii şi, chiar dacă ies pentru luptă, prindeţi-i vii.”
19Când au ieşit din cetate, slujitorii mai-marilor peste ţinuturi şi armata care-i urma
20a lovit fiecare pe omul dinaintea lui, şi sirienii au luat-o la fugă. Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal, cu nişte călăreţi.
21Împăratul lui Israel a ieşit, a lovit caii şi carele şi a pricinuit sirienilor o mare înfrângere.
A doua biruinţă asupra lui Ben-Hadad
22Atunci, prorocul s-a apropiat de împăratul lui Israel şi i-a zis: „Du-te, întăreşte-te, cercetează şi vezi ce ai de făcut, căci, la anul*, împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta.”
23Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor, de aceea au fost mai tari decât noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în câmpie şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei.
24Fă şi lucrul acesta: scoate pe fiecare din împăraţi de la locul lui şi înlocuieşte-i cu căpetenii
25şi fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi tot atâtea care. Apoi să ne batem cu ei în câmpie şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei.” El i-a ascultat şi a făcut aşa.
26În anul următor, Ben-Hadad a numărat pe sirieni şi s-a suit la Afec* să lupte împotriva lui Israel.
27Copiii lui Israel au fost număraţi şi ei; au primit merinde şi au ieşit în întâmpinarea sirienilor. Au tăbărât în faţa lor ca două turme mici de capre, pe când sirienii umpleau ţara.
28Omul lui Dumnezeu s-a apropiat şi a zis împăratului lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că sirienii au zis: «Domnul este un dumnezeu al munţilor, şi nu un dumnezeu al văilor», voi da* toată această mare mulţime în mâinile tale şi veţi şti că Eu sunt Domnul.’”
29Au stat tăbărâţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea, au început lupta şi copiii lui Israel au omorât sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi, într-o zi.
30Ceilalţi au fugit în cetatea Afec şi a căzut zidul cetăţii peste douăzeci şi şapte de mii de oameni care mai rămăseseră.Ben-Hadad fugise şi el în cetate şi umbla din odaie în odaie.
Ahab dă drumul lui Ben-Hadad
31Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sunt nişte împăraţi miloşi: să ne încingem deci coapsele* cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre şi să ieşim la împăratul lui Israel – poate că te va lăsa cu viaţă.”
32Şi-au pus saci împrejurul coapselor şi funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel şi au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: ‘Lasă-mă cu viaţă!’” Ahab a răspuns: „Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!”
33Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca un semn bun şi s-au grăbit să-l ia pe cuvânt şi să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!” Şi el a zis: „Duceţi-vă şi aduceţi-l!” Ben-Hadad a venit la el şi Ahab l-a suit în carul lui.
34Ben-Hadad i-a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile* pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău şi-ţi vei face uliţe în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.” „Şi eu”, a răspuns Ahab, „îţi voi da drumul, făcând un legământ.” A făcut legământ cu el şi i-a dat drumul.
36Atunci, el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.” Şi, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu* şi l-a omorât.
37A găsit pe un alt om şi a zis: „Loveşte-mă, te rog!” Omul acela l-a lovit şi l-a rănit.
38Prorocul s-a dus şi s-a aşezat pe drumul împăratului şi s-a legat la ochi.
39Când a trecut împăratul*, prorocul a strigat şi i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei şi iată că un om se apropie şi-mi aduce pe un alt om, zicând: ‘Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa** lui sau vei plăti un talant de argint!’
40Şi, pe când robul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osânda; tu însuţi ai rostit-o.”
41Îndată, prorocul şi-a scos legătura de la ochi, şi împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din proroci.
42El a zis atunci împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că* ai lăsat să-ţi scape din mâini omul pe care-l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui şi poporul tău, pentru poporul lui.’”
1După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei.
2Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via* ta să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.”
3Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!”
4Ahab a intrat în casă trist şi mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da* moştenirea părinţilor mei!” Şi s-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic.
5Nevastă-sa, Izabela, a venit la el şi i-a zis: „Pentru ce îţi este tristă inima şi nu mănânci?”
6El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel şi i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preţ de argint sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei.’ Dar el a zis: ‘Nu pot să-ţi dau via mea!’”
7Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănâncă şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!”
8Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab şi le-a trimis bătrânilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui.
9Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiţi un post, puneţi pe Nabot în fruntea poporului
10şi puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat* pe Dumnezeu şi pe împăratul!’ Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-l** cu pietre şi să moară.”
11Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii şi dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.
12Au vestit* un post şi au pus pe Nabot în fruntea poporului.
13Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!” Apoi l-au scos* afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre şi a murit.
14Şi au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroşcat cu pietre şi a murit.”
15Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint, căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.”
16Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se coboare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.
Vestirea pedepsei
17Atunci, cuvântul* Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel:
19Să-i spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ?»’ Şi să-i mai spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Chiar în locul* unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii şi sângele tău.»’”
22şi voi face casei* tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa**, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască.’”
28Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel:
29„Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui, ci în timpul vieţii* fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!”
3Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot din* Galaad este al nostru. Şi noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi din mâinile împăratului Siriei.”
4Şi a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?” Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu* voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.”
5Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.”
6Împăratul lui Israel a strâns* pe proroci, în număr de aproape patru sute, şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad sau să mă las?” Şi ei au răspuns: „Suie-te şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.”
8Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul aşa!”
9Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător şi a zis: „Trimite şi adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.”
10Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau, fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti, în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi prorocii proroceau înaintea lor.
11Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Cu coarnele acestea vei bate pe sirieni până îi vei nimici.’”
12Şi toţi prorocii proroceau la fel, zicând: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbândi şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.”
13Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: „Iată că prorocii, într-un glas, prorocesc bine împăratului; să fie dar şi cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte-i bine!”
14Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce-mi* va spune Domnul.”
15Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbândi şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.”
16Şi împăratul i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?”
17Mica a răspuns: „Văd* tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice: ‘Oamenii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.’”
18Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu proroceşte nimic bun despre mine, ci proroceşte numai rău?”
19Şi Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut* pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea** cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui.
20Şi Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?’ Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul.
21Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’
22Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieşi’, a răspuns el, ‘şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei* amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!’
24Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz şi a zis: „Pe unde* a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?”
25Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.”
26Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai-marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului,
27şi să le spui: ‘Aşa vorbeşte împăratul: «Puneţi pe omul acesta la închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace.»’”
28Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a* vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziţi, popoare toate.”
29Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad.
30Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb* hainele ca să merg la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale împărăteşti.” Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele şi s-a dus la luptă.
31Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.”
32Când au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreşit, acesta este împăratul lui Israel.” Şi s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos* un ţipăt.
33Căpeteniile carelor, văzând că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el.
34Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: „Întoarce şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit.”
35Lupta a fost din ce în ce mai crâncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în faţa sirienilor şi seara a murit. Sângele a curs din rană înăuntrul carului.
36La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în ţara lui,
37căci a murit împăratul.” S-au întors la Samaria şi împăratul a fost îngropat la Samaria.
38Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, şi curvele s-au scăldat în el, după* cuvântul pe care-l spusese Domnul.
39Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa* de fildeş pe care a zidit-o şi toate cetăţile pe care le-a zidit nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
42Iosafat era de treizeci şi cinci de ani când s-a făcut împărat şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Azuba, fata lui Şilhi.
43El a umblat* în toată calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălţimile** n-au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.
51Ahazia*, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al şaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel.
52El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat în calea* tatălui său şi în calea mamei sale şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.
